,,Pastreaza dragostea in suflet! O viata fara ea este ca o gradina neluminata de soare" ( Oscar Wilde)
Scriu cu o ușoară întârziere……langa florile de fiecare an, specialele și nelipsitele aniversarii mele!
Fără intenție, din comoditate sau curiozitate dar mereu cu dorinta de socializare, mi-am petrecut împlinirea celor 55 de veri mai insorite sau furtunoase, în liniștea Universului meu.
Dar Universul meu înseamnă și cei din jurul meu, oamenii dragi care își amintesc sau se opresc o secundă să-mi ureze lucruri minunate.
Și, v-ați oprit, mulți și frumoși și am primit o mare doză de atenție, iubire, flori si revedere…! Va multumesc din suflet!
Și iată, ca, în dimineața asta, cu o cafeluta buna langa mine, am simțit un imbold puternic sa scriu și să postez in site-ul meu despre aceasta zi.
Voi continua așadar sa va multumesc, și, dacă voi reuși, sa va aduc aici în site – casa mea, mă voi bucura! Nu pot lungi vorba prea mult pe pagina mea de facebook. Cu atat mai mult cu cât, de ziua mea, m-am simțit în lumina reflectoarelor aprinse de atenția pe care mi-ați oferit-o .
Este o cifra ,,rotundă” și ar fi fost un motiv neapărat de ,,chef de chef”. Cand am realizat acest lucru, dă-i cu regretele ca de ce nu am făcut altfel….
Dar sunt fericită ca, în felul asta, am putut sa mă bucur de fiecare mesaj, sa va răspund cu drag si recunostinta, sa zambesc si sa-mi vina in minte amintiri despre fiecare dintre voi.
Am primit și vizite dragi și toată ziua a fost Paradis!
Gladiolele , in toate culorile, le-am primit de la sotul meu!
Trandafirii cu suport cu tot sunt de la Gigi, Magda si Stefanut, prietenii mei dragi, care ma surprind mereu…
M-am născut la ora 1, după ce mama mea a avut o pofta teribila de ciorba de dovlecel, am apărut si eu in lumea asta frumoasa! Poate ca, gustul pentru natura si tot ceea ce ea ne oferă, mi s-a tras de la acei dovlecei! Și ce bine… ,pentru ca iubesc toate ,,bălăriile” ( cum le zice Anca) izvorâte din Pamantul asta.
Și, ce credeți, de acum încolo, mare parte din ceea ce voi posta aici, va fi despre aceste beneficii și cum ne pot schimba viața. Cu o singură condiție: să începem sa ne iubim intai pe noi.
Este o lecție pe care o invatam târziu dar avem timp să o aplicăm oricand.
Veți vedea despre ce este vorba.
La ,,Copacabana” a mea, în locul amenajat sub gutui, printre floricelele mele m-am pregatit de sărbătoare…
Știam ca voi fi sunata la ora 24 așa incat am pus muzica preferată, mi-am făcut de treaba pe la bucatarie și prin curte, am dansat… știți voi, dansul ala prostesc cand nu te vede nimeni și te manifesti haotic dar eliberator. Paul a fost DJ -ul meu personal si primul care mi-a făcut urarea live.
Si m-au sunat Danuta, Anca, Bogdan si Eugen. Pe Danuta trebuie sa o parasc, a furat startul cu 1-2 minute si a fost prima.
Dimineata, acea dimineata cand ai vrea sa mai lenevesti un pic, a fost dimineata cand am sărit din pat in pași lentosi, panicată ca este tarziu…Doamne, nu așteptam pe nimeni dar eu trebuia sa ma pregatesc, sa fac dus, sa matur curtea , sa stropesc florile, sa va primesc… Ce nebuna!
Așa cum ați fost ,,avertizată” de la bun început, în site-ul meu am voie sa scriu orice vreau eu, toate nazbatiile care imi fac placere ( nu chiar toate :)))
M-am oprit din scris pentru ca am primit o invitație de nerefuzat de la Paul.
Comana, padure, pranzul pe terasa cu vedere la lac ..Delta Neajlovului, aviz stiutorilor. Dar după vizita la mănăstirea Comana, sufletul ne era linistit, spiritul își primise deja porția de divin și nimic nu mai părea interesant din acel moment. Frumusetea si tihna acelui loc ne-au copleșit. Mi-am promis ca voi reveni în acel loc și voi mai spune aici despre el. Și, cine știe, vom bea împreună un sirop de menta absolut delicios făcut de oamenii de acolo.
Mă opresc cu postarea aici, dar ziua mea a fost ca-n povesti. Zile de rasfat pe care le voi însemna aici, ca într-un jurnal….
